2.1 - Unde doriți să vă construiți tabăra lunară? Explică-ți alegerea.
După ce s-a studiat în amănunt mediul lunar, s-a stabilit că cea mai promițătoare locație este de departe craterul Shackleton, situat la Polul Sud. Pentru a lua o decizie, a trebuit să analizăm câțiva factori concludenți, cum ar fi resursele, acoperirea cu radiații, siguranța locuitorilor și calitatea vieții, dar și importanța științifică. Craterul Shackleton a depășit cu mult așteptările noastre în fiecare dintre categoriile enumerate anterior, lăsându-ne încântați de ceea ce poate realiza Proiectul Selene dacă va fi amplasat aici.
Marginea craterului primește lumină solară aproape tot timpul anului, furnizând Moon camp energie solară constantă. În plus, din cauza interiorului umbrit al lui Shackleton, gheața s-a acumulat pe fundul său, ceea ce este esențial. Prin electroliză, o moleculă de apă poate fi separată în gaze de oxigen și hidrogen. Hidrogenul obținut poate fi folosit pentru combustibil, în timp ce oxigenul este esențial pentru locuitori. În plus, pereții oferă protecție împotriva radiațiilor și a prafului lunar, care sunt ambele letale.
2.2 - Cum intenționați să vă construiți tabăra lunară? Gândiți-vă cum puteți utiliza resursele naturale ale Lunii și ce materiale ar trebui să aduceți de pe Pământ. Descrieți tehnicile, materialele și opțiunile dumneavoastră de proiectare.
Planificarea și construirea taberei lunare va fi partea cea mai costisitoare în timp și resurse a întregului proiect Selene. Astfel, este extrem de important ca infrastructura lunară să permită extragerea locală a materialelor și o tranziție senină la fabricarea cantităților de bază cu o autonomie aproape completă față de Pământ. Una dintre cele mai îngrijorătoare părți ale construcției va fi menținerea etanșeității aerului în interiorul habitatelor.
Cu toate acestea, ar putea fi creată cu ușurință o nouă formă de beton din regolitul bogat în sulf, cu excepția apei obligatorii, care va fi foarte scumpă. O altă formă de geotextil cu o textură spumoasă va fi necesară pentru a sigila camerele și a crea un mediu etanș. În completarea acestor materiale, se va folosi regolit turnat, un material foarte asemănător cu bazaltul turnat de pe Pământ. Acest material se obține prin topirea regolitului într-o matriță care este răcită lent pentru a permite formarea unei structuri cristaline; un proces care este ajutat în mare măsură de gravitația scăzută a Lunii. Avantajele acestui material sunt proprietățile sale de compresiune ridicată și de rezistență la tracțiune moderată, ceea ce permite ca elementele de construcție să aibă o rezistență la compresiune și la tracțiune de zece ori mai mare decât cea a betonului de pe Pământ.
Prin urmare, în primele etape ale construcției se vor folosi în primul rând materiale de pe Pământ, construind infrastructura pentru a permite turnarea regolitului, un material foarte rezistent la eroziune și un scut ideal împotriva micrometeoriților și a radiațiilor.
2.3 - Cum protejează tabăra voastră lunară și cum oferă astronauților un adăpost împotriva mediului dur al Lunii?
Tabăra noastră lunară va trebui să protejeze astronauții împotriva numeroaselor amenințări ale mediului lunar dur: radiații, micrometeoriți, fluctuații de temperatură ridicată și praf lunar.
Prin construirea bazei noastre pe pământ, vom folosi regolitul de beton ca scut natural împotriva micrometeoritelor. Chiar și la adâncimi mici, de aproximativ 1 m, betonul lunar poate absorbi majoritatea razelor cosmice, precum și particulele solare cu energie mai mică, ceea ce va reduce drastic cantitatea de materiale necesare pentru protecția împotriva radiațiilor și, prin urmare, costul așezării noastre. Cu toate acestea, pentru a asigura siguranța astronauților în timpul evenimentelor cu radiații puternice, cum ar fi furtunile solare, o cameră dedicată, întărită cu pereți de aluminiu mai groși, va oferi un adăpost mai adecvat. În plus, datorită proprietăților sale termice remarcabile, regolitul turnat va oferi, de asemenea, un prim strat de izolație, reducând energia necesară pentru a menține temperaturi constante în interiorul habitatului, în ciuda variațiilor de temperatură de sute de grade din exterior.
În cele din urmă, din cauza structurii sale, compusă din particule foarte fine și ascuțite, regolitul este dăunător atât pentru oameni, cât și pentru echipamente, dar este, de asemenea, foarte greu de curățat, după cum au demonstrat primele misiuni Apollo. Pentru a obține o expunere minimă la praful lunar, vom utiliza o combinație de sisteme: În primul rând, se vor folosi costume spațiale speciale, conectate direct la sasuri, minimizând astfel contactul astronauților cu suprafețele contaminate. În plus, curățarea reziduurilor se va realiza cu ajutorul aspirației de aer, în timp ce particulele în suspensie rătăcite vor fi captate de sistemul de filtrare a aerului. O diferență de presiune pozitivă între atmosfera așezării și sasuri va asigura, de asemenea, că în interiorul bazei noastre lunare va pătrunde cât mai puțin praf posibil. În al doilea rând, toate probele de regolit colectate vor fi plasate în compartimente sigilate și analizate cu ajutorul unor cutii de mănuși, neintrând astfel niciodată în contact cu aerul curat al așezării.