Utilizarea resurselor in situ (ISRU) va fi utilizată pentru a reduce riscul și costurile de construcție și exploatare a bazei lunare.
Moon camp include diverse module pentru viața de zi cu zi, comunicații, producție de alimente, generare de combustibil și apă, depozitare și alte facilități, inclusiv un spațiu de agrement.
Diferite clădiri semisferice acoperite cu regolit, vor compune diferitele module interconectate. Am făcut acest lucru pentru a facilita mișcarea astronauților, care vor fi protejați de radiațiile solare. Aceste clădiri formează structuri geometrice, suprapuse peste locuri subterane unde oamenii vor dormi foarte protejați. Unele depozite de apă și alimente vor fi, de asemenea, amplasate în subteran.
Pentru exploatarea pe termen lung a acestuia, vor fi necesare sisteme de construcție autonome sau controlate de pe Pământ, inclusiv rovere și roboți. Aceste dispozitive sunt capabile să lucreze în condiții de gravitație redusă (1/10 din cea a Pământului). Imprimante 3D de mari dimensiuni vor fi utilizate pentru construcția diverselor clădiri, precum și sisteme autonome de electroliză pentru a produce oxigen și alte sisteme pentru comunicații și producerea de combustibil.
Viața de zi cu zi pe Lună necesită producția de hrană in-situ. Aceasta presupune o seră pentru a cultiva legume pe solul lunar îmbogățit. Diferite proceduri pot fi combinate pentru a produce apă și nutrienți din regolit, precum și din urina și deșeurile umane. Comunicațiile cu Pământul vor fi ușor de realizat, datorită expertizei și experienței agențiilor spațiale. Acest lucru va fi posibil datorită diverselor sonde deja lansate și care călătoresc în prezent în spațiul cosmic.

Soarele strălucește cel mai mult pe fața ascunsă a Lunii. Dacă ne amplasăm tabăra în această zonă, vom obține energie electrică cu ajutorul panourilor solare datorită cantității mari de lumină solară. În plus, am dori să o amplasăm la polul sud. Acolo există cratere adânci și întunecate, pline de gheață și elemente chimice, din care am putea obține oxigen, hidrogen, apă, combustibil... Mai mult, am putea obține apă din gheață fără să rămânem fără ea.

În ceea ce ne privește, credem că cea mai bună opțiune este să ne amplasăm tabăra la polul sud și pe fața ascunsă a Lunii. În acest fel, am avea mai multă lumină, gheață și am putea preveni dezghețul. Cum acest satelit nu are atmosferă, cu cât suntem mai aproape de polul sud, cu atât vom suferi mai puține variații de temperatură, deoarece am avea blocuri de gheață în jur.

Construirea unei tabere lunare necesită utilizarea de materiale care pot fi obținute acolo, cunoscute și sub numele de ISRU. Una dintre aceste resurse care poate fi găsită din abundență este regolitul. Acesta are multe utilizări, cum ar fi extragerea oxigenului, dar permite și formarea de cărămizi pentru baza lunară. Acesta este compus din praf, sol, bucăți de rocă bazaltică și alte materiale care pot fi obținute pe orice suprafață planetară. Este un material dur și compact.
Baza va fi construită folosind cărămizi, create prin amestecarea de regolit și urină de astronaut, care vor fi folosite pentru a crea beton. Regolitul va forma cărămizile prin intermediul unor imprimante solare 3D specifice care sunt proiectate de DIR, ESA-ESTEC și DIR.
Baza lunară va avea o formă sferică. Acest lucru se datorează presiunii aerului care va fi exercitată spre exterior, astfel încât baza trebuie să simuleze structura unei camere hiperbarice, care suportă niveluri mari de presiune. Plafoanele trebuie să fie joase, din cauza mișcărilor seismice mari care se întâlnesc pe suprafața lunii și pentru a economisi materiale și timp, care pot fi folosite pentru a crea diferitele module care compun baza. În bază vor exista coridoare tubulare care vor conecta modulele. o parte din bază va fi construită sub pământ pentru o mai bună protecție împotriva radiațiilor solare dăunătoare (dormitoare, depozite de alimente și apă).

Luna se află în interiorul heliosferei produse de Soare, care o protejează de cea mai mare parte a radiațiilor cosmice. Cu toate acestea, deoarece se află în afara magnetosferei, câmpul magnetic protector al Pământului care deviază majoritatea particulelor solare, primește radiații solare de înaltă energie. Aceste radiații ionizante produc diferite forme de deteriorare biologică a biomoleculelor, celulelor și țesuturilor, care pot fi dăunătoare pentru sănătatea mentală a astronauților, ducând la schimbări de comportament, oboseală sau niveluri ridicate de stres la aceștia, sau chiar le pot provoca cancer. Pentru a evita acest efect negativ asupra astronauților, vom lucra în principal cu resursele naturale de pe Lună. Am folosi regolitul pentru a construi infrastructurile, datorită efectului său dovedit de protecție împotriva radiațiilor. În plus, am plasa modulul de dormit, toate depozitele și un depozit de alimente în peșterile subterane lunare, care funcționează ca atenuatori naturali de radiații.

Baza va fi amplasată la polul sud al Lunii, pentru a extrage apă din gheață. Aceasta va fi colectată și filtrată în bază pentru a fi utilizată ulterior. În plus, vom obține mai multă apă din craterele din apropierea așezării. Aceste cratere conțin gheață și elemente chimice. Vom putea obține atomi de hidrogen și oxigen, pentru a forma molecule de apă. Gheața va fi colectată și filtrată în bază pentru a fi folosită ulterior. De asemenea, apa va fi obținută din regolit, metan și din deșeurile umane.

Legumele și fructele vor fi cultivate într-o seră. Solul va fi alcătuit din regolit, apă și deșeuri umane. Acesta trebuie să fie bogat și în azot. Presiunea din interiorul serei va fi similară cu cea din atmosfera Pământului. În tabără va exista un circuit circular de apă care va redirecționa excesul de apă către seră. Obiectivul este de a uda plantele din interiorul serei. Alimentele vor fi depozitate într-un depozit în apropierea bucătăriei. În afară de mâncarea din hambar, astronauții vor transporta pachete de alimente procesate de pe Pământ.

Energia electrică poate fi obținută prin intermediul panourilor solare, deoarece pe Lună se obține mai multă energie datorită lipsei unei atmosfere sau a unei ionosfere. Cu toate acestea, radiațiile sunt de 1000 de ori mai mari decât pe Pământ, astfel că pot deteriora panourile solare sau le pot scădea eficiența.
De asemenea, ar putea fi utilizat combustibilul obținut din regolit, deoarece există anumite metode de obținere a acestuia. Cea mai eficientă metodă este utilizarea heliului-3 neradioactiv care există pe Lună pentru a realiza reacții de fisiune.
Energia va fi stocată în baterii supraconductoare, fiind disponibilă în timpul nopții lunare, când este cea mai mare nevoie de ea.

Pentru a obține oxigen, utilizarea regolitului lunar este una dintre cele mai bune opțiuni, deoarece acesta conține 45% oxigen în compoziția sa. Acesta este legat chimic de metale, astfel încât este greu de extras atomi de oxigen din el. Procesul necesită o cameră în care regolitul este scufundat în compuși de sare topită la 950ºC, prin care trece un curent de aer. Datorită acestui fapt, se declanșează procesul de extragere a oxigenului. Cercetările recente îmbunătățesc cerințele de temperatură pentru obținerea oxigenului. Evident, acest lucru trebuie completat de metode de reciclare a oxigenului. Cea mai eficientă dintre cele disponibile în prezent este cunoscută sub numele de roxin.

Scopul principal este unul științific, axat pe explorarea suprafeței lunare și a materialelor sale. De asemenea, le va permite oamenilor de știință să experimenteze în condiții de presiune, radiații, gravitație și umiditate diferite de cele întâlnite pe Pământ. Există și un alt scop științific, care constă în crearea unei navete către Marte sau alte misiuni. Deoarece pe Lună nu există gravitație, lansarea rachetelor este mai ușor de realizat. În plus, Luna poate fi folosită ca spațiu de tranzit pentru ca astronauții să călătorească spre Marte atunci când se va ajunge la momentul optim pentru călătorie.

Există un scop tehnologic-industrial, deoarece Luna este bogată în materiale și minerale care sunt interesante pentru diferite utilizări, cum ar fi titanul și alte metale rare. Există mai multe întreprinderi care se concentrează deja pe exploatarea acestor resurse. În plus, există câteva companii care se concentrează asupra posibilităților de utilizare turistică, dar aceasta este o idee pe termen lung.

Având în vedere că o zi de lumină pe Lună este de 14 zile pământene și că organismul uman nu poate rezista atâtea ore fără somn, vom lua ca referință o zi pământeană (24 de ore) care ar fi similară unei zile pe Stația Spațială Internațională.

Vom împărți ziua în trei părți diferite: perioada de lucru (aproximativ 12 ore), perioada de odihnă (4 ore) și perioada de somn (8 ore).

Pentru început, astronauții vor avea la dispoziție o oră (prima oră din perioada de odihnă) după ce se trezesc, pentru a-și încălzi corpul prin exerciții fizice. Cum gravitația Lunii este de zece ori mai mică decât cea a Pământului, mușchii și organele se modifică și slăbesc din cauza schimbării presiunii sanguine. Din această cauză, o pregătire fizică completă la începutul zilei este crucială. După antrenament, toți membrii echipajului se vor aduna în bucătărie, pentru a putea lua micul dejun. Apoi, vor efectua o ședință în modulul de telecomunicații pentru a distribui sarcinile zilnice.
În acel moment, va începe perioada de lucru. Printre sarcinile legate de întreținerea stației se numără: revizuirea nivelului de apă și de combustibil din depozite. Trebuie verificate nivelurile de lumină, umiditate, presiune și temperatură din seră. Praful lunar trebuie îndepărtat de pe panourile solare pentru a se asigura că acestea funcționează corect, precum și curățarea dronelor și a roverelor, îndepărtarea prafului și a resturilor de regolit cu ajutorul spălării cu ultrasunete, în cazul în care este necesar. Restul activităților care trebuie desfășurate în timpul zilei de lucru ar fi legate de scopurile așezării pe Lună, care au fost deja menționate într-o altă secțiune.

Între aceste sarcini, va exista o perioadă de prânz și de odihnă în prima jumătate a zilei, în care toată lumea se va aduna în sala de mese pentru aproximativ o oră. După ce toate sarcinile sunt terminate, pe la jumătatea zilei, vor avea timp liber timp de aproximativ 2 ore înainte de a lua cina și de a merge din nou la culcare, astfel încât astronauții să poată dormi o cantitate adecvată de somn (8 ore).