[42]

Proiectul nostru pe Lună își propune să deschidă noi orizonturi pentru o mai bună cunoaștere a Lunii și a spațiului. Crearea unei cupole funcționale pe Lună ar fi un pas mare pentru știință și umanitate. Proiectul nostru combină confortul cu nevoile științei, creând un spațiu perfect pentru ca cercetătorii să ajute umanitatea.

În prima fază a proiectului, o rachetă, care va conține roboți și tehnologie care îi ajută pe roboți să construiască baza, va fi lansată pe suprafața Lunii. În cea de-a doua fază, cercetători din toate ramurile științei vor rămâne pe baza lunară. Domul va fi perfect pentru explorarea lor, astfel încât aceștia își vor îndeplini misiunea pe Lună. Misiunea este menită să ajute la dezvoltarea științei și la progresul tehnologiei în cercetarea spațială.

Am ales ca locația taberei noastre lunare să fie în regiunea Polului Sud al Lunii, deoarece este mai mult decât potrivită pentru misiuni de cercetare. Regiunea este permanent atinsă de lumina solară, ceea ce o face ideală pentru recoltarea de energie. Interiorul craterelor este umbrit, favorizând existența unor depozite înghețate, care pot conține fosile datând din perioada de formare a Lunii. De asemenea, Polul Sud conține depozite mari de oxigen, fier, siliciu, hidrogen, magneziu, calciu, aluminiu, titan, mangan, primele trei fiind mai abundente. Regiunea Polului Nord lunar prezintă o cantitate mult mai mică de cratere cu adăpost similar.

Locația exactă a taberei noastre lunare se află între craterele Cabeus B și Amundsen; în urma misiunii LCROSS, s-a confirmat că există apă în cantități mari în craterul Cabeus. Am ales să ne amplasăm baza în exteriorul craterului, deoarece interiorul este prea rece și întunecat.

Vom construi tabăra lunară în timpul primei misiuni. Materialele necesare vor fi debarcate separat: 20 de panouri solare (2,3 x 0,86 metri), 2 generatoare Kilopower, 3 tipuri de roboți și 7 cupole gonflabile ar trebui să fie suficiente. Roboții vor face toate lucrările de construcție: un robot destinat colectării regolitului, construit ca un aspirator care absoarbe regolitul. Cel de-al doilea va prelua regolitul de la primul și va presa la uscat cărămizi cu dimensiuni de 30 x 15 x 15 cm. Cel de-al treilea robot va lua cărămizile cu un braț extensibil care poate ajunge până la 7 metri înălțime. Acest lucru îl ajută să plaseze cărămizile în jurul domului gonflabil.

Roboții vor fi autonomi; ei lucrează conform unui algoritm, dar, din motive de redundanță, toți roboții vor avea camere de luat vederi la bord și, dacă ceva nu merge bine, pot fi controlați de la distanță de pe Pământ. De asemenea, vor avea senzori de navigație pentru a-i ajuta să se orienteze pe teren.

Locația taberei noastre lunare va fi în apropierea craterului Cabeus, unde s-a confirmat că există apă în cantități suficiente, depozitele de gheață fiind explorate cu un robot minier special, același robot cu cel care absoarbe regolitul. Robotul va încălzi și va presuriza simultan gheața pentru a preveni sublimarea; apa obținută va fi distilată pentru a scăpa de eventualele reziduuri. De asemenea, apele reziduale de la dușuri și urina vor fi reciclate, trecând printr-un proces special de filtrare. Ulterior, vom folosi apa distilată și reciclată ca apă potabilă și ca apă de duș.

În cadrul celor două misiuni, vom trimite astronauții cu toată hrana de care ar avea nevoie pentru întreaga misiune, deoarece plantele au nevoie de mai mult timp pentru a crește. Am folosit un sistem de creștere aeroponică, deoarece este foarte eficient și are nevoie de puține provizii. Primele plante care vor crește în seră vor fi spanacul, ridichile și salata, deoarece acestea cresc mai repede. După ce vom stabili o sursă de hrană constantă, vom putea începe să cultivăm alte plante. Ulterior, astronauții ar putea aduce cu ei și altceva în afară de plante, cum ar fi carnea. Ei trebuie să aibă o dietă diversificată.

Principala sursă de energie va fi un câmp de panouri solare situat în apropierea bazei lunare. Roboții vor avea, de asemenea, panouri solare pe ei, ceea ce le va oferi energie independentă. Aceștia vor avea baterii pentru a stoca energia pentru utilizarea pe timp de noapte, atunci când panourile nu pot produce energie, iar după descărcarea bateriilor, roboții vor folosi un generator MMRT pentru a continua să lucreze. Energia de la panouri este utilizată în întregime de bază. Atunci când nu există soare, sistemul de rezervă, compus din două reactoare kiloelectrice pe bază de uraniu îmbogățit, intră în funcțiune pentru a produce energie.

Oxigenul va fi extras din regolit, deoarece acesta conține aproximativ 45% de oxigen. Procesul folosit se numește METALISIS FCC, o electroliză pentru metale pe care o vom folosi în schimb pentru oxigen. Acest proces are nevoie de aproximativ 15 kg de regolit pe zi pentru a furniza oxigen pentru un echipaj de șase persoane. Regolitul va fi furnizat de un robot. Acesta trebuie schimbat manual la fiecare 8 ore, iar reziduul va fi folosit ca material de construcție. Oxigenul obținut este diluat cu azot. Întrucât pe Lună nu există azot, acesta va fi transportat de pe Pământ.

[54]

Mediul de pe Lună este foarte periculos; prin urmare, am luat unele măsuri de protecție pentru a ne asigura că astronauții sunt în siguranță.

Primul lucru care îi protejează este amplasarea bazei la Polul Sud al Lunii: temperatura medie anuală este de -13°C, ceea ce reprezintă o temperatură confortabilă pentru oameni. În interiorul domului, vom ridica temperatura cu doar câteva grade mai mult.

Al doilea lucru care îi va proteja pe astronauți va fi materialul din care este făcut domul: regolitul. Deoarece radiațiile solare sunt foarte puternice, regolitul funcționează ca un scut.

O altă măsură de siguranță este un tunel care va face legătura între exteriorul și interiorul domurilor. În interiorul tunelurilor, costumele astronauților vor fi dezinfectate. În mod paradoxal, regolitul îi protejează de radiații, dar, dacă este inhalat, poate fi mortal.

În plus, astronauții vor folosi pe scară largă roverele bine protejate pentru a explora împrejurimile.

Am decis că o zi pe baza lunară va avea în total 24 de ore, deoarece ar fi foarte dificil pentru oameni să se adapteze la un program diferit de cel cu care s-au obișnuit toată viața.

Perioada de somn va fi de 8 ore, pentru ca echipajul să poată dormi suficient și să se poată relaxa, deoarece viața pe Lună poate fi foarte stresantă. După 8 ore de somn bun, astronauții sunt treziți de o alarmă. Între alarmă și începerea zilei de lucru, aceștia au la dispoziție o oră de "post-somn". În această perioadă, echipajul ia micul dejun, ar putea citi ziarele, se relaxează și interacționează unii cu alții; în plus, unul dintre membrii echipajului va trebui să schimbe regolitul din aparatul METALYSIS FCC, acesta trebuind să fie schimbat manual la fiecare 8 ore. Când se termină perioada de "post-somn", echipajul organizează o scurtă ședință în timpul căreia discută despre sarcinile pentru ziua respectivă. În cadrul acestei ședințe, ei comunică și cu echipajul terestru.  

Cum fiecare dintre ei cunoaște sarcina care îi revine, se apucă de lucru timp de aproximativ 3 ore. Apoi iau o pauză de lucru, deoarece este ora prânzului. Această pauză durează aproximativ o oră. După pauza de prânz, ei își reiau activitatea timp de 3,5 ore. Astfel, ajung la un total de 6,5 ore de lucru pe zi.

După ce termină munca, trebuie să facă exerciții fizice timp de 2,5 ore, pentru a se menține sănătoși. Sala de gimnastică va fi dotată cu un cicliergometru și o bandă de alergare pentru exerciții cardiovasculare - încărcarea sistemului scheletic și menținerea tiparelor neuromusculare pentru locomoție, precum și cu un aparat de exerciții de rezistență pentru menținerea mușchilor și oaselor. Întrucât nu există suficiente dispozitive de exerciții pentru ca întregul echipaj să se antreneze în același timp, în timp ce unii membri ai echipei fac exerciții, ceilalți au timp liber, în care se pot relaxa, pot face duș, pot lucra la alte proiecte sau pot socializa.

Înainte de cină, au încă o întâlnire în care discută despre realizările zilei și vorbesc pentru ultima dată cu Pământul. După această întâlnire, încetează toate comunicațiile cu Pământul, pentru ca echipajul să se relaxeze și să ia cina împreună. După cină, este ora de culcare, deoarece trebuie să se pregătească pentru încă o zi întreagă pe Lună.