Corpul principal al bazei va fi împărțit în patru secțiuni. Prima dintre acestea este dormitorul, care, la fel ca și resursele, va fi suficient pentru cel puțin 3 astronauți. A doua secțiune se află în centrul infrastructurii, depozitul de alimente și intrarea, conectată la observator, de unde se va asigura cercetarea astronomică și astrofizică. Cea de-a treia secțiune este împărțită în două subsecțiuni: laboratorul chimic și punctul medical. Cea de-a patra secțiune este destinată plantațiilor și gadgeturilor care reciclează apele reziduale. Separat de clădirea principală, veți vedea depozitul de energie, unde va fi stocată energia solară, furnizată de panourile solare.

Cea mai bună locație pentru construirea bazei lunare pare a fi polul sud lunar, care are o rezervă enormă de gheață de apă și o temperatură de suprafață relativ stabilă de aproximativ 260 kelvin (-13°C). Acest loc este, fără îndoială, cel mai important loc de pe Lună pentru cercetarea chimică, deoarece se află în apropierea "capcanelor reci", care reprezintă o posibilă sursă de gheață de apă și alte depozite volatile.

Cel mai economic material pentru construirea unei baze ar fi betonul. Primul strat al clădirii va fi construit din beton luat de pe Pământ, iar stratul exterior va fi beton lunar, care va proteja interiorul de radiațiile cosmice.
Pereții exteriori ai bazei vor fi negri, pentru a absorbi toată lumina și pentru a ajuta la menținerea unui habitat relativ cald.

Astronauții se vor confrunta cu trei surse principale de pericol pe Lună: radiațiile, gravitația redusă și regolitul. Radiațiile reprezintă cea mai recentă preocupare, însă gravitația redusă este, de asemenea, un pericol bine cunoscut pentru sănătate. În misiunile mai lungi pe Lună, astronauții vor trebui să se protejeze de expunerea la radiații acoperindu-și habitatul cu un strat gros de beton lunar (rocă lunară).

Dacă baza va fi folosită de trei astronauți și fiecare va bea 3 litri de apă zilnic și va folosi 200 de litri pentru igienă și alte scopuri, într-o lună vor avea nevoie de 5,27 metri cubi de apă și, având în vedere faptul că calculele sunt făcute cu numere maxime posibile, baza va avea dispozitive pentru reciclarea apei folosite și este puțin probabil ca ei să rămână acolo timp de o lună, transportul apei de aici nu va fi o problemă.

Dacă fiecare dintre cei trei astronauți va mânca maximum 3000 de calorii pe zi, într-o lună vor avea nevoie de 270 000 de calorii în total. Ca să punem asta în perspectivă, asta înseamnă 675 de batoane de ciocolată din cea mai concentrată și mai bogată în calorii. Transportarea acestora, nu va fi o problemă prea mare. Complexul bazei noastre conține, de asemenea, clădiri pentru plantații, așa că o parte din cele 270 000 de calorii vor fi fructe și
legume. O parte dintre ele vor crește pe o cantitate mică de sol care va fi luată din pământ. Încercarea de a cultiva plantații pe solul lunar este unul dintre principalele obiective ale cercetării chimice, astfel încât jumătate din semințe vor fi plantate pe solul lunar.

Cel mai productiv mod de a furniza energie electrică bazei lunare pare să fie panourile solare, dar având în vedere locația și punctul de vedere al polului sudic lunar, de unde (spre deosebire de Pământ) soarele "se mișcă" peste orizont, nu perpendicular pe el, vom avea nevoie de panouri amplasate vertical, care ar trebui să genereze 10 kW pe unitate (35 de metri pătratici).

Dacă vom reuși să recoltăm suficientă gheață de apă de pe Lună și să o topim, aceasta va deveni parte din rezerva de apă, precum și din rezerva de oxigen, care va fi furnizată prin electroliză. Dar, pentru început, tot vom avea nevoie de o anumită rezervă de oxigen de pe Pământ. Hidrogenul, primit în urma electrolizei, ar putea la fel de bine să fie folosit ca și combustibil în viitor.

Scopul principal al acestei tabere este cercetarea astronomică, astrofizică și chimică. Deoarece nu există atmosferă pe Lună, aceasta face ca observațiile astronomice să fie mai clare. Având un observator astronomic pe Lună, ar putea juca un rol principal în observarea mișcării celor mai îndepărtate planete din sistemul solar care nu se supun mecanicii newtoniene, sau se supun și sunt afectate de gravitația a ceva necunoscut, care trebuie observat. Astfel, ne va spori gradul de conștientizare în ceea ce privește natura lucrurilor, cunoscute sub numele de materie întunecată și energie întunecată. Cercetarea chimică a fost unul dintre principalele motive pentru alegerea polului sudic lunar ca locație a bazei lunare, deoarece, așa cum am menționat anterior, peșterile din această parte a Lunii ar putea fi cele mai mari surse de gheață de apă și alte depozite volatile.
Studierea acestor substanțe va juca un rol important în dezvoltarea unor baze auto-sustenabile pe Lună în viitor.

Ziua pe baza lunară începe cu un antrenament de 20-30 de minute și un mic dejun neobișnuit, care constă într-o cantitate mică de alimente uscate și bogate în calorii. Baza este împărțită de trei astronauți: unul dintre ei are un doctorat în chimie aplicată, altul în astrofizică, iar ultimul este inginer. Inginerul asigură suportul tehnic pentru cercetători, are grijă de observatorul cu tehnologie avansată și trimite roverele lunare în cratere, pentru a lua mostre de sol lunar, gheață de apă și alte materiale organice. Chimistul studiază probele, încearcă să le transforme în resurse fiabile și să creeze un mediu optim pentru ca plantele să crească pe solul neobișnuit al lunii. Astrofizicianul observă mișcarea celor mai îndepărtate planete din sistemul solar și mișcarea lor greu previzibilă. De asemenea, scopul său este de a căuta corpuri celeste încă necunoscute din sistemul nostru solar, din spațiul interstelar și, dacă este posibil, din spațiul intergalactic. Pot bea o cantitate maximă de 3 litri de apă pe zi și pot mânca 3.000 de calorii, care vor fi împărțite în trei sau patru mese, în funcție de propria voință. Ziua lor de lucru este de 8 ore, iar pentru a-și petrece bine timpul liber, baza va fi asigurată de biblioteca din secțiunea principală a clădirii.