[42]

În căutarea sa "mereu vie" pentru mai multă cunoaștere și în dorința de a cunoaște necunoscutul, rasa umană s-a confruntat adesea cu întrebări dificile.

Unul dintre acestea era legat de viața pe suprafața Lunii. În cadrul proiectului nostru am încercat să răspundem la această întrebare.

Ne-am imaginat o bază care să fie foarte autonomă și care să poată exista și să găzduiască până la 6 astronauți, o bază care să fie un mediu prietenos pentru oameni și nu numai, un loc unde pot crește plante, unde se poate produce electricitate și unde se poate face cercetare și, cel mai important, unde se poate construi și susține.

Sperăm ca, prin răspunsul la următoarele întrebări, să vă prezentăm fiecare aspect important al bazei.

O alegere bună pentru o casă pe Lună ar fi polul nordic al acesteia. Acolo, există multe cratere adânci care conțin o cantitate mare de gheață ce poate fi topită. Apa rezultată ar putea fi folosită pentru sarcinile zilnice și pentru viață.

Datorită poziției Lunii în sistemul solar, polul nord beneficiază de o cantitate mare de lumină de la Soare, ceea ce s-ar putea dovedi benefic pentru alimentarea continuă cu energie a diferitelor dispozitive și, în același timp, necesar pentru creșterea plantelor.

Materiale

Considerații materiale

• termenul de valabilitate/ciclul de viață;
• rezistență la mediul spațial
• rezistență la oboseală;
• rezistența la penetrare (meteoroizi/impacturi mecanice);
• inerție biologică/chimică;
• reparabilitatea (proces/materiale).

Adecvare operațională/economie:

• disponibilitate;
• ușurința de producție și utilizare (costuri și forță de muncă necesară);
• versatilitate;
• caracteristicile de protecție împotriva radiațiilor/termalității;
• caracteristicile de ecranare a meteoroizilor/debriselor;
• proprietăți acustice;
• greutate de lansare/compactibilitate;
• transmiterea luminii vizibile;
• rezistența la scurgerile prin presurizare (permeabilitate/lipire);
• proprietăți termice și electrice (conductivitate/căldură specifică).

Tehnici:

Vom construi baza în subteran, practic vom face un buncăr, folosind materialele menționate mai sus pentru utilizările lor respective. Pentru o protecție suplimentară vom folosi molozul săpat pentru a acoperi baza.

Structura sa va fi foarte asemănătoare cu cea a unui buncăr atomic. Va avea, de asemenea, un design modular (de tip fagure de miere) pentru a se asigura că, în cazul deteriorării unui modul, restul modulelor pot continua să funcționeze normal.

Apa poate fi obținută prin arderea metanului. Aceasta ar fi purificată, iar dioxidul de carbon rezultat ar putea fi folosit pentru a alimenta niște turbine care, la rândul lor, vor genera energie electrică pentru întreaga instalație. După purificare, apa ar trebui să fie suficient de sigură pentru a fi consumată de oameni sau pentru alte utilizări în jurul bazei.

Mâncarea ar putea fi obținută destul de ușor pe Lună (deși ar exista doar opțiuni vegetariene), având o mică seră alimentată de apa și căldura deja generate aici.
Astronautul care are rolul de fermier va cultiva cel mai probabil cartofi și grâu, poate și morcovi, deoarece toate aceste tipuri de cereale și legume sunt ușor de cultivat.

Am folosi ceea ce ar fi practic un câmp de panouri solare care culege lumina directă a soarelui și o transformă în electricitate. Am aproximat că baza va consuma 156 de kiloWatts pe oră. Cunoscând acest lucru și stadiul actual al tehnologiei existente, am avea nevoie de o suprafață de 770,1 metri pătrați.
(În medie, un panou solar are o suprafață de 1,7 metri pătrați)

Baza va fi dotată cu un sistem de recirculare și filtrare a aerului care va curăța și îmbogăți, cu gaze necesare vieții umane, aerul viciat și irespirabil la fiecare trei-patru ore.
Acest sistem ar trebui să fie bine ascuns și protejat sub baza lunară.

[54]

Radiațiile spațiale sunt diferite de formele obișnuite de radiații terestre. Magnetosfera noastră ne protejează de o expunere semnificativă la radiațiile solare și spațiale. Radiațiile spațiale constau în niveluri scăzute de particule grele încărcate. Protonii și particulele încărcate de înaltă energie pot deteriora atât materialele de ecranare, cât și sistemele biologice.

Credem că un set de sfere scut încărcate electric pe un stâlp de 40 de metri ar putea devia radiațiile de pe o lună populată. De asemenea, un astfel de ecran rezistent la radiații - numit scut electrostatic - ar putea proteja astronauții de pericolele pe termen lung ale fluxului spațial.

Se pot folosi pereți groși pentru a bloca radiațiile.

Conceptul de "zi" pe Lună este puțin abstract, deoarece Soarele stă pe cer aproximativ 29,5 zile terestre. Pentru un locuitor al bazei lunare, o zi de 24 de ore ar putea fi petrecută fie sub un soare arzător, cu temperaturi la suprafață de până la 127 de grade Celsius, fie sub un cer înstelat, suprafața, luminată doar de Pământ, ajungând la temperaturi de -173 de grade. Rutina zilnică a unui om pe Lună ar fi împărțită în 3 categorii:

1. timp liber (somn și socializare cu ceilalți locuitori): Timpul liber constă în diferite jocuri care stimulează mintea și care exersează abilitățile de lucru în echipă, în ascultarea de muzică, vizionarea de filme și citirea de cărți.
2. exerciții fizice și alimentație: Dacă nu fac exerciții fizice, oasele și mușchii lor vor slăbi, deoarece accelerația gravitațională lunară este de 1,62 m/s2, de aproximativ 6 ori mai mică decât pe Pământ. Astronauții se pot antrena făcând exerciții speciale, folosind frânghii elastice pentru a maximiza eficiența antrenamentului lor. Ei vor mânca proviziile aduse de acasă, în principal conserve, până când echipajul va reuși să cultive legume de bază, precum cartofii, și, eventual, chiar să crească animale domestice.
3. îndeplinind datoria individuală a fiecăruia. Cea de-a treia categorie depinde de profesia fiecărui membru. Unii pot efectua experimente pe suprafața lunară, folosind rovere și costume, în timp ce alții pot ajuta la cultivarea hranei sau la menținerea bazei într-o stare funcțională. Deoarece baza lunară va fi în continuă dezvoltare, o parte a echipajului va efectua misiuni periodice pentru a extinde facilitățile.

Cheia pentru a menține un echipaj bine coordonat este petrecerea timpului comunicând unul cu celălalt și împărtășindu-și gândurile despre experiențele pe care le au. Activitățile de petrecere a timpului liber au un rol important în îmbunătățirea sănătății mentale a astronauților, prin înlocuirea lucrurilor care le lipsesc din viața de pe Pământ.